Tom Waits- Chocolate Jesus

I don't go to church on Sunday
I don't get down on my knees to pray
I don't memorize the books of the Bible
Cause’ I got my own special way

See I know Jesus loves me
I have to say

Maybe just a little bit more

Cause’ I fall down on my knees every Sunday
At Zerelda Lee's candy store

Well it's got to be a chocolate Jesus
Make me feel so good inside
Cause’ it’s got to be a chocolate Jesus
Keep me satisfied

I don't want no Anna Zabba
And I don't want no Almond Joy
Cause’there ain't nothing that is better
That could get suitable for this boy
Well it's the only thing
That can pick me up
I say it’s better than a cup of gold
I say only a chocolate Jesus
Can ever satisfy my soul

When the weather gets rough
And it's whiskey in the shade
It's best to wrap your savior
Up in cellophane
He flows like the big muddy
But that's ok
Pour him over ice cream
For a nice parfait

It's got to be a chocolate Jesus
Make me feel good inside
It’s just got to be a chocolate Jesus
Keep me satisfied

Gandurile te aduc in stari

Mare vorba a zis Creanga la vremea lui.."Stau cateodata si-mi aduc aminte..."...adica se gandea si faptul ca se gandea la copilaria lui si la locul in care s-a nascut il aducea intr-o stare buna, retraia totul.Prea tare...
Da, asa e, gandurile te aduc in stari...diferite stari de diferite intensitati.Stari care nu se termina niciodata pentru ca n-ai sa incetezi niciodata sa te gandesti la ceea ce-ti pasa.Si te gandesti, te gandesti, te gandesti....si te gandesti....si plangi, razi te incrunti sau iti pui capat zilelor.Depinde de cat esti de puternic si de cat de mult vrei sa traiesti...sau de cat de mult vrei sa te chinui sau de cat de mult vrei sa te bucuri.Ganduri?Gandurile te aduc in locuri si clipe pe care le-ai trait odata, nu de doua ori...o singura data.Da' cu ce te ajuta sa gandesti atat?Nu exista clipa in care sa nu gandesti, nu exista "nu ma gandesc la nimic", atunci cand te uiti la o floare nu-ti dai seama dar gandesti despre ea ca e frumoasa, sau e galbena sau e ofilita.Oricand si oriunde gandim.Dar gandurile mari?Gandurile care te zdruncina si storc din tine lacrimi siroaie...doar pentru ca iti amintesti?Nu sunt ele parsive?Nu cred..Nu ele sunt parsive...noi suntem de vina.Pentru ca gandim!Pentru ca suntem oameni si pentru ca oamenii trebuie sa fie destepti...sa gandeasca.Incerci sa ascunzi ca gandesti atunci cand esti obosit de viata si de moarte.Crezi ca te ajuta?Eu nu stiu ce sa-ti spun.Eu stiu ca gandesc, eu stiu ca gandesc mult...prea mult...PREA MULT din tot gandesc.E inevitabil?Cred ca e inevitabil sa gandim...n-am incercat niciodata sa ma controlez, sa nu gandesc.Poate e si asta o solutie, numai sa pot sa fie blank totul in mintea mea.As vrea sa-ti pot citi gandurile, sa vad daca numai eu sunt nebuna ca gandesc ce gandesc sau daca gandesti si tu...daca gandesc si altii.Gandurile?Ne controleaza.Si crima perfecta este gandita si razgandita pana e infaptuita si mantuirea este gandita...nefericirea si fericirea este gandita, viata intreaga si moartea oricat ar fi ea de brusca este gandita intr-o secunda.Suntem prizonierii gandurilor...ne conduc...Gandurile te aduc in stari..stari dupa care iti ghidezi viata...si viata ti se schimba...ti se schimba..

Singuratate

As vrea sa stiu cum se suporta singuratatea.As vrea sa o cunosc si sa o sfidez.As vrea sa-i pot spune: "Eu pot trai cu tine!Tu nu poti trai cu mine!Ai sa ma ocolesti un infinit de veacuri intr-o gaura neagra abisala!"
O sa fuga de mine.Stiu asta.Chiar daca prin tactica ei zilnica si monotona o sa-mi cuprinda fiinta cu mrejele ei intunecate si crude, am sa o fac sa alerge mancand pamantul.Da, da....stiu asta!Nu vreau s-o simt...nu vreau decat sa o cunosc ca sa o pot alunga.Vreau sa-i intind mana privind-o in ochi sfidator si sa-i spun clar si raspicat, dar pe un ton calm: "Vei fugi de mine!Pentru ca am curajul sa te sfidez."
Atunci o sa-si deschida aripile-i negre si colosale in care cu grija pastreaza intreaga lume si o sa-mi dezvaluie SECRETUL: "Ii vezi cum plang?Lacrimile se scurg pe obrazul lor fierbinte si rosiatic pentru un singur motiv si pentru un singur scop.Motivul?PACATUL!Scopul?MANTUIREA!"
Portile sufletului omenirii ajung sa fie incuiate de singuratate intr-o clipa.Pentru ca suntem atat de slabi...atat de UMANI.
Trebuie sa plangem...trebuie sa existe cainta...
O sa intelegem vreodata cum o putem face sa fuga?"Vei fugi de mine!"Cuvinte rostite cu mintea-mi cuprinsa de frica esecului.
In lumea asta atat de mare, totul este prea relativ...prea incert.Principiile existentiale dupa care ne taram existenta de la o zi la alta sunt teribil de multe iar oamenii care traiesc pe baza lor sunt teribil de diferiti.Si totusi....foarte multi sunt singuri...ii uneste un lucru tragic: do'nsoara singuratate.
Shhht!Acum nu-i aici!Nu ma vede ca o analizez ridicol.trebuie sa ma ascund de ea!....si cand te gandesti ca adineaori ziceam ca vreau sa o sfidez.Eh..asa e omul.Ca o sageata plina de veninul relativitatii, trasa la intamplare.Daca nimereste in tinta sfidarii, atunci sfideaza, daca nimereste in tinta fricii fuge.
Of, tu singuratate!Zboara!Desfa-ti aripile si elibereaza-i.Nu-i lasa sa planga....sa sufere,,,sa moara.
Uite-o!O vad...da tarcoale cu misacarile ei lascive omenirii...ne ia pe rand, pe fiecare cantarindu-ne sufletul.Dar daca singuratatea ar fi tovarasa ta pentru toata viata?O sa o implori sa-ti sopteasca macar un cuvant..sa nu fie muta.Iar ea o sa-ti zambeasca orgolios spunandu-ti prin priviri:
"Ai vrut sa stii cum sa ma suporti?Ai vrut sa ma cunosti si sa ma sfidezi?Ei bine, aici sunt.Ma suporti?Ma cunosti?Ma sfidezi?"
Si totusi, as vrea sa SIMT pentru un minut cum se suporta singuratatea.As vrea sa o CUNOSC...pentru un minut..As vrea sa o SFIDEZ....pentru o VIATA!

Pentru sufletul tau

Cugetari memorabile

"Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.
Tot ce teoretic este just este practic necesarmente just. Nu si invers, ca oamenii au practici sinistre în istorie.
Am avut revelatia ca în afara de Dumnezeu nu exista adevar. Mai multe adevaruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevar. Iar daca adevarul este unul singur, fiind transcendent în esenta, sediul lui nu e nici în stiinta, nici în filozofie, nici în arta. Si cînd un filozof, un om de stiinta sau un artist sînt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o baba murdara pe picioare care se roaga Maicii Domnului.(...)
O baba murdara pe picioare, care sta în fata icoanei Maicii Domnului în biserica, fata de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, asta moare asa, dihor.
Eu cînd discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Între un credincios si un necredincios, nu exista nici o legatura. Ala e mort, sufleteste mort, iar celalalt e viu si între un viu si un mort nu exista nici o legatura. Credinciosul crestin e viu.
Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul ca nu avem coada.
Ateii s-au nascut, dar s-au nascut degeaba.
Eu nu detest burghezia. Eu m-am lamurit ca un om care vrea sa fie bogat nu este un pacatos. Spunea odata un preot batrîn: Circula o zicala ca banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scara dubla. Daca-l posezi, indiferent în ce cantitati, si te misti în sus binefacator pe scara, nu mai e ochiul dracului. Iar daca cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lacomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stapîn.
Nu pot evita neplacerile batrînetii si nu ma pot supara pe Dumnezeu ca m-a tinut pîna aproape la nouazeci de ani. Însa batrînii au o supapa foarte înteleapta: au dreptul la nerusinare. O nerusinare nelimitata. Cînd ma gîndesc la suferintele batrînetii, îmi dau seama ca în natura asta oarba cel mai mare geniu este geniul mortii. Faptul ca murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi."

"Babele evlavioase merg la absolut rugîndu-se, iar filozoful trancanind silogisme.
Francmasoneria doreste puterea cu lozinci democrate. Nu sînt religiosi, au o singura religie: propria lor doctrina. Pe dusmani îi anuleaza social. Au o structura supranationala, deci sînt antinaturali. Toti cei care aspira la unitatea speciei om anuleaza principiul competitiei între popoare; anuleaza însusi principiul civilizatiei moderne, nascuta prin lupta.
Generatia se naste asa: apare un cap – sau poate mai multe deodata, care sînt ancorate în acelasi ideal. Si daca idealul este stralucit reprezentat, devine forma modelatoare pentru cei care-l urmeaza. Trebuie acceptata ideea de oameni-model. În vreme ce apostolii se topesc în absolut, modelele se topesc în generatii. Cei ce devin modele sînt creatori de epoca si de curente si astfel hotarîtori pentru cetate.
Noi am fost o generatie favorizata: ne-amm plimbat prin toate universitatile, peste toti scriitorii, peste toti gînditorii… Si am ajuns la limitele scepticismului autohton de tip cioranesc. Adica nu sîntem, deocamdata, fauritori de sisteme general valabile."

"Geniul e relief, noutate, inventie, creare de epoca si stil. Nu e neaparat un întelept, ci un suprainteligent. Geniile sînt originale, în masura în care originalitatea e posibila. În fond, maxima mea a fost aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin încercarea de a imita mereu Divinbitatea, prin proximitatea fata de divin, geniul e mai apropiat de cer; dar nu sînt în masura în care e apropiat sfîntul.
În fata lui Dumnezeu nu exista genii, Dumezeu lucrînd nu cu genii, ci cu oameni."

"Istoria e întemeiata pe istoria dintre Eva si dracul. Asa începe istoria, aceasta ratacire a omului, ca o damnatie. Dar la aparitia lui Cristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat si divinitatea om si istoria a fost anulata.Cioran are o afirmatie extraordinara: Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Crestinismul a punctat supraistoric, desi a aparut în istorie.
Sînt doua mari discipline guvernate de principiul ireversibilitatii: termodinamica si istoria.
Kant spunea ca el e propriul sau legiuitor si stapîn. Lucru la care eu am facut asa: pîrt! Asa e el legiutor si stapîn cum sînt eu popa în cartier.
Nu e om, Kant. N-a reusit sa fie om cu toata stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizeaza cu clopotele de la biserica, e laureat al premiului Nobel pe lînga Kant."

"Fara nemurire si mîntuire, libertatea e de neconceput. Omul, daca nu are în substanta lui ideea nemuririi si mîntuirii, nu e liber. Seamana cu berbecul, cu capra, cu oaia…
mul a depsit conditia de animal abia atunci cînd în el a aparut ideea nemuririi, care nu trebuie confundata nici cu pemanenta speciei, nici cu conceptia estetica a gloriei.
Fara Dumnezeu omul ramîne un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri. Si el ramîne asa chiar daca este laureat al premiului Nobel sau maturator. Cînd, unde si în ce scop a aparut el în calitatea asta de om? Daca se întreaba singur si nu e un zeu în dreptul casei care sa-i reveleze data începutului, înseamna ca omul ramîne un biet animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri.
Omul istoric mosteneste pe cel primordial, care, jucîndu-se pe frînghia libertatii, a împletit purul cu demonicul, viata cu moartea, lumina cu întunericul, libertatea cu înlantuirea si, ramînînd captiv, jocul dintre el si lume, pepetuu neîmplinit, este un amestec de sfînt si drac, chiar daca pare a fi intefgru. Sufera de toate bolile si viciile imaginabile. Nu poate iesi singur din el si din natura.
Omul nu se poate autodefini. El se defineste prin semeni. Constatam actul individuatiei, dar nu ne dam seama cotidian de incapacitatea autodefinirii.
Drama omului este dualismul existentei lui; e alcatuit din corp si suflet si joaca între corp si suflet la infinit. Corpul nu e etern, iar sufletul, chiar daca este, nu e convingator. Dar nici corpul nu este, în nici un fel convingator. Capul nu are biruinta definitiva; faptul ca e muritor îi anuleaza esentialitatea. Tot ce exista în noi si nu ne obliga sa ne sinucidem din disperare, se cheama spirit."


Petre Tutea - "Cugetari memorabile"

Sanatate, minte si noroc..

Tin minte ca eram un ghindoc de copil, cred ca in clasa intai eram.Terminasem scoala si ma urcasem in autobuz ca sa ajung acasa, mandra ca de data asta tata nu ma va mai astept in statie, si am sa merg ca un om adult pana acasa singura.Frectie la picior de lemn!Un ghindoc de copil de 1.30m?Nici eu nu m-as fi lasat singura.Pana la urma bineinteles ca entuziasmul meu s-a dus pe apa sambetei cand l-am vazut pe tata zambitor cum mi-a intins mana sa cobor din autobuz.I-am si zis: "De ce ai venit?Trebuia sa vin singura acasa!" Si el mi-a raspuns aproape razand de mine si de nezcazul meu: "Lasa ca mai ai timp sa tot vii singura si oricum eram prin zona."Am acceptat destul de usor ideea avand in vedere ca venea de la tata, si ca sa ma impace mi-a luat si ceva dulce pe drum.
In autobuz insa mi s-a intamplat ceva care ma influenteaza pana si la momentul actual, iar acum ceva timp mi-am dat seama de acest lucru, in momentul cand treceam pe langa o biserica.Stateam pe scaun fata in fata cu un batranel.Am trecut pe langa o biserica si dupa cum stiam si vedeam si in jur, mi-am facut si eu cruce, ca na, asa se face.Batranelul s-a uitat la mine lung, m-a tras de maneca si mi-a zis:"Cand iti faci cruce, spune-ti in gand:Da-mi sanatate, minte si noroc , ca sa te ajute Dumnezeu!" Dupa ce mi-a spus vorbele acestea mi-a zambit frumos si a coborat.Eu...copil care nu stia pe ce lume e, am zis ca :"e cam ciudat nenea asta" , dar mi-a placut ce mi-a zis si cand treceam pe langa o biserica mereu spuneam ce m-a sfatuit el.
Acum nu putin timp ma intorceam noaptea acasa si am trecut pe langa o biserica...si mi-am dat seama ca spun acelasi lucru ca si in clasa intai.Uitasem de unde vin vorbele astea si mi-am amintit dintr-o data, asa, parca fara nici un fel de justificare.
Si acum stau sa ma gandesc ca uneori chestiile mici conteaza mult mai mult pentru un copil...si ca le pot schimba viata.Mare lucru a facut omu' respectiv pentru mine.Mi-a spus 3 vorbe care m-au urmarit toata viata.Mare lucru...

Vorbe..

Auzi...daca stai sa te gandesti cum e conceputa viata asta, e prea simplu.Te nasti, traiesti cu nunta copii si toate cele de rigoare, dupa care pleci in cele vesnice, ca sa nu zic mai urat, ca deja ma bantuie prea tare cuvantul ala urat.Dar oamenii...da...oamenii complica viata asta prea mult as putea spune.Si cum o complica?Prin vorbe si comportamente inadecvate si nejustificabile.Adica, atunci cand din nascare ai fost invatat sau poate obisnuit sau poate chiar nevoit sa nu stii sa taci cand e cazul, si sa nu vorbesti cand trebuie, firul vietii se cam involbureaza; si de ce spun involbureaza?Pentru ca prin vorbe relationezi cu oamenii si daca aici exista un minus, poti ajunge o persoana care nu se adapteaza societatii si care odata si odata va fi privita cu ochii aceia caracteristici: "Frate...tu de pe ce lume esti?".Apoi vine randul lumii sa te accepte asa cum esti, chiar daca vorbesti prea mult sau taci prea mult.Problema e cand vorbesti prea mult atunci cand nu trebuie.Tacerea nu o acuz, tacerea este eschivarea si zidul de aparare la care apeleaza orice om aflat in suferinta sau in cumpana.Sau poate e chiar un mod de viata inteligent daca pot sa spun asa.Insa nici tacerea in exces nu este extraordinr de buna pentru sufletul unui om.Am invatat si eu ca este mai bine sa taci cateodata, si n-am invatat singura.
Am vazut un film odata, se numea Gossip parca, era un subiect interesant tare, cu un tip care isi ia tzapa in final de la niste gagici pe care le-a fraierit intr-un mod nesimtit.Dar pana la urma si-au dat seama si l-au facut pe asta cu nervii in asa hal incat a crezut ca in fata lui se intampla o crima, dar totul era o incenare.Si totul a pornit de la vorbe, de la barfe...
In ziua de azi trebuie sa stii ce si cum sa vorbesti, si nu din cauza lumii din jurul tau ci din cauza ta.Trebuie sa ne stabilim niste standarde ale discretiei dupa care sa traim si sa atingem cat de cat normalul...care si acesta este relativ dealtfel, ca orice altceva din viata noastra.Normalul cred ca este totusi stabilit de bunul-simt pe care-l detinem nu ca si oameni, ci ca si persoane din societatea din care facem parte.
Concluzia mea ar fi ca relatiile cu mama, cu tata, cu prietenii ,cu prietenul sau prietena, cu colegii de munca sau chiar cu vanzatoarea de la paine se bazeaza pe un singur aspect, aspect care chiar daca pare obisnuit si poate chiar nesemnificativ, este unul dintre cele mai importante lucruri din viata noastra si trebuie sa stim sa-l folosim...si acesta ar fi: vorbele...

Esti..

Esti...ce bine ca esti!Si sunt si eu.Cine esti?Cine sunt?Suntem noi!Nu conteaza cine suntem..conteaza ca suntem.Asa cum suntem, destinele ni s-au incrucisat.Cum?Nici eu nu stiu, nici nu as vrea sa stiu.Poate ca a fost predestinat sa ne intalnim intr-o seara de vara.Da da..era vara!Si erai ciufulit...si eu eram mica mica.Cine stia oare ca o sa fim in continuare?
Ne-am schimbat?Normal ca ne-am schimbat!Adu-ti aminte de tine si de mine.Atunci nu ERAM..atunci TU erai si EU eram.
Tii minte?Mi-ai spus candva ca o sa zbori cu mine...ca o sa fim zburand.Si pana acum am zburat.
Esti?Da da, esti!Esti aici.Zburam?Uite!E o stea cazatoare acolo sus!Pune-ti o dorinta!Doreste-ti sa fiu.Nu spune!Stiu ca n-ai sa spui.Dar doreste-ti, si eu mi-am pus o dorinta!Vrei sa stii ce mi-am dorit?Stii ca am sa-ti spun...Dar nu-ti spun!De data asta nu-ti spun.De ce?Ca sa se indeplineasca.
Vreau sa fii...vreau sa fii mereu!Si eu am sa fiu.Stii ce? O s-o spun!
O sa FIM!
Esti?...Ah...Ce bine ca esti!Si eu sunt...

Am fi putut..

Stau cateodata si ma gandesc la cate am fi putut sa infaptuim pana acum...si ma apuca asa o nebunie euforica crunta.Trec toate pe langa tine..si dintr-o data te trezesti ca n-ai facut nimic frate!Nimic din ceea ce ti-ai fi dorit sa faci pana acum.Si parca vrei sa le faci pe toate intr-un moment de curaj, dar iti dai seama ca timpul lor a trecut demult, ca ai ajuns la un alt nivel cultural, social si spiritual si ca nu ti se mai potrivesc.Ai arata prea ridicol sa te joci acum in nisip cu formele si cu galetusa, sau sa incerci sa zbori cu niste aripi confectionate din hartie.Ce stiu eu ce nebunii ti-au trecut tie sau mie prin cap atunci si nu le-am facut.Acum regreti..stiu ca regreti.Si eu regret!Iti dai seama ca ai crescut si ca e momentul sa fii MATUR.
Matur..ce cuvant urat.De ce nu poti sa ramai un copil nebun toata viata?
Si cati oameni...Doamne cati oameni trec prin viata ta si nu apuci sa ii cunosti cum trebuie!Poate ca sute de oameni puteau sa-ti fie prieteni dar tu nu i-ai vazut...si nici ei nu te-au vazut pe tine.Poate ai ratat oameni de valoare pentru ca erai prea ocupat cu rutina ta din fiecare zi.Sau poate erau ei prea ocupati, cine stie?Poate ca si acum trec pe langa tine si tu nu-i vezi!Ma pufneste rasul...pe bune!Cat de limitati suntem!
Nu poti sa ai TOTUL.Si mai ales..nu poti sa faci totul asa cum iti doresti.Imprejurarile si mintea prea mecanica te impiedica sa fii liber atat mental cat si fizic.Si ce e mai ciudat, este ca suntem limitati fara sa ne dam seama uneori.Societatea asta spurcata ne "robotizeaza" si ne indoctrineaza intr-un stil macabru.
Am fi putut sa colectionam fluturi...sau am fi putut sa ne jucam de-a pestii...sau am fi putut sa sarim in cap in zapada.Ma napadesc ideile acum..am fi putut sa ne dam cu schiurile pe iarba uda..am fi putut sa facem ce visam noaptea.Doamne cate am fi putut face...si n-am facut nimic.De ce?Pai...nu stiu.Am putea sa ne gandim acum..am fi putut sa ne gandim si atunci.
Traieste si fa orice nebunie iti vine sa faci acum!Pentru ca in viitor sa nu te napadeasca gandurile si sa-ti spui..."am fi putut..."

E fum..

E fum...e prea mult fum.Uite...tigara emite forme confuze.Vezi soarele?E sus pe cer.Si fumul zboara catre el incet,incet.Eu vad fluturi de fum.Tu ce vezi?Ingeri?A!Tu vezi ingeri de fum.Fluturi si ingeri.Edenic as putea spune.
Dar stai...nu mai vad nimic.Vad umbre,umbre negre. Gonesc spre soare sa-l intunece.Da...uite..soarele coboara, nu mai e sus.Acum e...e doar fum.
Dar inauntrul tau?Ce e?A!E fum.O minte cenusie si obosita de atatea doctrine zace in tine si traiescti intr-un chin prea necesar firii tale slabe de fiinta numita OM.Esti slab!De fapt esti om, normal ca esti slab.Esti slab pentru ca gandesti si nu vei fi capabil vreodata sa gandesti coerent.Cauti perfectiunea?N-ai s-o gasesti vreodata.Esti neinsemnat.
Cum sa atingi tu OMULE perfectiunea cand crezul tau ..e doar un fum?
Pe cate meleaguri pot sa zburde gandurile tale ca mii de copii inocenti.Dar cu ce folos?Concluzia e prea departe de tine si nu va fi gasita niciodata.Pentru ca n-ai curajul sa crezi!
Traiesti?In cine traiesti?A...traiesti in viata.Ce e viata?N-ai sa stii niciodata sa-mi spui ce e viata!Nu nu!Nu vreau definitii stiintifice si clare despre viata.Vreau sa-mi spui tu.Haide!Spune-mi!Ce e viata pentru tine?...Mda...Silabisesti ridicol.Habar nu ai cine esti si DE CE esti.Esti fum!
Si moartea?Ce e moartea?A da!Acum urmeaza definitiile filosofice carora nici macar TU nu stii sa le deslusesti sensul.
Mintea ta e bolnava si mult prea relativa.Esti a mia parte dintr-o firmitura si crezi ca esti important.Te inseli omule!Esti a mia parte dintr-un intreg ...un intreg prea confuz si imperfect.
Un intreg care e....E fum..

Inger...

Te-am simtit.Stiu ca ai fost aici....de ce n-ai ramas?Tu...tu esti prea alb si luminos pentru lumea asta intunecata si blestemata de pacat.Vino!Sterge-mi cu o pana sfanta lacrima atat de umana de pe obraz.Vindeca-mi ranile sufletului innabusite de ganduri.
Te vad..uite...zbori!Ia-ma cu tine, intinde-mi mana si poarta-ma aproape de divinitate.Lasa un strop de lumina sa-mi invadeze ochii.Poate m-as vindeca de boala numita "om".Om...ce e omul?Slabiciune si frica?Egoism si rautate?Parsivitate si nervi?Urlete si nepasare?Ce e lumea?Ce e credinta?
Ia-ma cu tine!Da-mi un sarut pe frunte si sfinteste-ma.Poate ca am sa devin omul care plange de fericire ca a rasarit soarele.Poate ca am sa devin omul care innoata in mare fara sa-i fie frica de innec.Poate am sa zambesc mereu si am sa pot sa iau totul ca atare.
Ai plecat?Nu...de ce ai plecat?De ce plecati mereu?
Ah...am inteles.E prea negru pentru voi aici.Poate o sa ne stergeti totusi cu o pana sfanta intr-o zi lacrimile noastre atat de umane...Poate intr-o zi...

Tatalui meu

Testament

Eu am cantat, am iubit,
Si-am visat.
Am rupt clipa in mii de idei.
Din ceruri cazut, am izbit ne-ncetat
In vii, in morti, sau in sufletul ei.

Am curs ca un rau, printre stanci ascutite,
Cazand in prapastii ca oase din cruce,
Batute de cuie-n zagazuri inchise,
Ca valul ce vine, sau cel ce se duce.

Cu hohote lungi stelele cad in abisuri
Rupand armonia trecutului lumii.
In ceruri lumina din noi nu se duce,
Fiind rastigniti cu totii pe-o cruce!!!

Autor: Ratoi Adrian

Dimineata

Deschid ochii...Soarele imi mangaie pleoapele patrunzand cu ale sale raze in poarta sufletului meu.Cat e ceasul?Ridic telefonul rapusa de somn si vad: Ah!E zece.Zece...ce numar fix pentru o ora!Cata precizie pentru timpul acesta care ne taragane vietile catre batranete.E de fapt un circuit.Da...e un circuit existential care conduce spiritul uman catre ceea ce se numeste "moarte".Moartea, domnisoara aceea cu coasa care te secera la un moment dat si te trimite UNDEVA.Ce este "undeva"?Acest "undeva" reprezinta pentru credinciosi Raiul sau Iadul, iar pentru ceilalti care nu cred in nimic, care prefera sa se autonumeasca atei,"undeva" este "nicaieri".
Si totusi, e dimineata.Ma ridic lenesa din pat si ma indrept spre fereastra.Cata liniste!Copacii isi preumbla usor crengile prin adierea vantului.Natura traieste inceputul...inceputul unei zile.
Dar un fluture?Un fluture simte dimineata ca pe inceputul vietii sale iar noaptea ca pe sfarsit.Dimineata este inceputul sfarsitului pentru el si nici macar nu-i pasa.Cat curaj, cata inocenta!Si totusi, e fericit.E fericit pentru ca zboara, e fericit pentru ca este minunat ca si fiinta.Traieste o zi, insenindu-ne privirile cu a sa coloristica.Oare cati dintre noi se gandesc la vederea unui fluture ca va muri la noapte?Toti vedem frumusetea sa, lasand partea tragica de domeniul uitarii.
Ar trebui sa fim fluturi cu totii.Sa lasam la o parte orice...si sa zburam.Sa zburam muuult!Sa zburam sus catre divinitate!Sa murim si sa ne nastem si sa zburam din nou!Sa iubim si sa fim fericiti pentru o zi, fara a mai purta povara unei continuitati.Da!Fluturi!Fluturi ar trebui sa fim, caci uitarea nu ne va mai lua mintile precum o ghiara a inevitabilului.Si am trai o suta de vieti..sau poate o mie, sau cine stie cate!Vieti traite cu atat de multa intenstitate, incat nici iubirea nu ar putea tine pasul cu ele!Da!Fluturi!.......
Si totusi, e dimineata.Cat e ceasu'?Ah!E zece jumate...