As vrea sa stiu cum se suporta singuratatea.As vrea sa o cunosc si sa o sfidez.As vrea sa-i pot spune: "Eu pot trai cu tine!Tu nu poti trai cu mine!Ai sa ma ocolesti un infinit de veacuri intr-o gaura neagra abisala!"
O sa fuga de mine.Stiu asta.Chiar daca prin tactica ei zilnica si monotona o sa-mi cuprinda fiinta cu mrejele ei intunecate si crude, am sa o fac sa alerge mancand pamantul.Da, da....stiu asta!Nu vreau s-o simt...nu vreau decat sa o cunosc ca sa o pot alunga.Vreau sa-i intind mana privind-o in ochi sfidator si sa-i spun clar si raspicat, dar pe un ton calm: "Vei fugi de mine!Pentru ca am curajul sa te sfidez."
Atunci o sa-si deschida aripile-i negre si colosale in care cu grija pastreaza intreaga lume si o sa-mi dezvaluie SECRETUL: "Ii vezi cum plang?Lacrimile se scurg pe obrazul lor fierbinte si rosiatic pentru un singur motiv si pentru un singur scop.Motivul?PACATUL!Scopul?MANTUIREA!"
Portile sufletului omenirii ajung sa fie incuiate de singuratate intr-o clipa.Pentru ca suntem atat de slabi...atat de UMANI.
Trebuie sa plangem...trebuie sa existe cainta...
O sa intelegem vreodata cum o putem face sa fuga?"Vei fugi de mine!"Cuvinte rostite cu mintea-mi cuprinsa de frica esecului.
In lumea asta atat de mare, totul este prea relativ...prea incert.Principiile existentiale dupa care ne taram existenta de la o zi la alta sunt teribil de multe iar oamenii care traiesc pe baza lor sunt teribil de diferiti.Si totusi....foarte multi sunt singuri...ii uneste un lucru tragic: do'nsoara singuratate.
Shhht!Acum nu-i aici!Nu ma vede ca o analizez ridicol.trebuie sa ma ascund de ea!....si cand te gandesti ca adineaori ziceam ca vreau sa o sfidez.Eh..asa e omul.Ca o sageata plina de veninul relativitatii, trasa la intamplare.Daca nimereste in tinta sfidarii, atunci sfideaza, daca nimereste in tinta fricii fuge.
Of, tu singuratate!Zboara!Desfa-ti aripile si elibereaza-i.Nu-i lasa sa planga....sa sufere,,,sa moara.
Uite-o!O vad...da tarcoale cu misacarile ei lascive omenirii...ne ia pe rand, pe fiecare cantarindu-ne sufletul.Dar daca singuratatea ar fi tovarasa ta pentru toata viata?O sa o implori sa-ti sopteasca macar un cuvant..sa nu fie muta.Iar ea o sa-ti zambeasca orgolios spunandu-ti prin priviri:
"Ai vrut sa stii cum sa ma suporti?Ai vrut sa ma cunosti si sa ma sfidezi?Ei bine, aici sunt.Ma suporti?Ma cunosti?Ma sfidezi?"
Si totusi, as vrea sa SIMT pentru un minut cum se suporta singuratatea.As vrea sa o CUNOSC...pentru un minut..As vrea sa o SFIDEZ....pentru o VIATA!
